Avansurile de trezorerie

 

Potrivit ordinului 1802/2014, avansurile de trezorerie reprezinta: „sumele acordate personalului prin sistemul de carduri, cu titlu de avansuri spre decontare în vederea plății unor achiziții sau prestări de servicii, se evidențiază în contul 542 Avansuri de trezorerie, analitic distinct”. Din punct de vedere practic, analizând poziția de mai sus Casa și conturi la bănci nu putem identifica de ce disponibilități bănești existente în bancă sau în casierie dispune entitatea, deoarece postul respectiv conține mai multe elemente. Astfel, elementul „Avansuri de trezorerie” poate să aibă o valoare mare și utilizatorul de informație contabilă ar fi indus în eroare de valoarea indicatorului crezând că entitatea dispune de resurse financiare.

În activitatea practică, avansurile de trezorerie reprezintă de foarte multe ori sume de bani ridicate de către administratori sau asociați ce sunt angajați cu contract individual de muncă. Astfel aceste sume din cadrul entității sunt folosite în interes personal în detrimentul interesului entității și se produce astfel o decapitalizare a acesteia, deși în bilanț apare ca un element de activ. „Activul” înseamnă o „resursă controlată de entitate”. Dar „avansurile de trezorerie” nu mai respectă definiția conceptului de „activ”, deoarece sumele sunt cheltuite de către administrator sau asociați în folos personal.

Propunem în acest sens eliminarea postului „Avansuri de trezorerie” din bilanț de la poziția „Casa și conturi la bănci” și recunoașterea avansurilor ca și o creanță asupra personalului. Astfel vom avea o acuratețe mai mare a postului bilanțier Casa și conturi la bănci, iar utilizatorul de informație contabilă nu ar mai putea fi „păcălit” de conținutul acestei poziții.

Modul de recunoaștere în contabilitate a avansurilor de trezorerie propunem să fie realizat astfel (luăm în considerare valoarea de 3.900 lei):

 

4282 „Alte creanțe în legătură cu personalul” = 5311 „Casa în lei” 3.900

 

Argumentăm propunerea noastră și prin faptul că o entitatea ce are avansuri de trezorerie reflectate în contul 542 nu poate să acceseze credite bancare. Dacă avansurile de trezorerie sunt incluse la poziția Casa și conturi la bănci, atunci o societate comercială bancară nu poate finanța activitatea unei entități care „demonstrează” cu documente oficiale că deja dispune de disponibilități. La ora actuală considerăm că prin intermediul bilanțului se realizează o manipulare a destinatarilor de informație contabilă și reprezintă un risc major pentru viitorul entității. Riscul major provine din faptul că la un control fiscal entitatea este vulnerabilă și avansurile de trezorerie nejustificate pot fi analizate și supuse impozitului pe dividend. Chiar mai mult organul de control ar putea să-l acuze pe titularul avansului de trezorerie de utilizarea disponibilităților în scop personal. Din păcate în activitatea practică, organele fiscale „se mulțumesc” doar cu emiterea unei decizii de impunere reprezentând impozitul pe dividend și bineînțeles accesoriile care derive din impunerea respectivă.

Pentru a evita riscul major al decapitalizării unei entități prin intermediul avansurilor de trezorerie propunem:

  • odată cu depunerea situațiilor financiare, administratorul să fie obligat să detalieze avansurile de trezorerie existente în contul 542 la data bilanțului, respectiv: titularul avansului de trezorerie identificat prin codul numeric personal, suma acordată și data acordării;
  • modificarea legislației actuale în sensul de sancționare pecuniară personală a titularilor de avansuri nejustificate într-o perioadă de 90 zile de la data acordării. Astfel ar exista o responsabilizare a administratorilor și bineînțeles evitarea intrării în stare de insolvență a entității în viitor;
  • posibilitatea constituirii unor ajustări de valoare pentru avansurile de trezorerie nedecontate (în situația în care avansurile de trezorerie ar fi recunoscute ca și creanțe în contabilitatea entității).

            Decapitalizarea entităților este o consecință a dorinței unor persoane (de regulă administratori sau acționari/asociați) de a se „îmbogăți” în detrimentul dezvoltări unei afaceri de succes.

Un element discutabil în activitatea practică este reprezentat de cheltuielile de deplasare sau „diurna” ce se acordă salariaților.

Legea 53/2003 privind Codul muncii prevede că salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizație de delegare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.

Conform hotărârii nr. 714/2018 personalul autorităților și instituțiilor publice aflat în delegație în interesul serviciului beneficiază de o indemnizație de delegare de 20 lei/zi. Pentru entitățile private, personalul beneficiază de o indemnizație de delegare în valoare de 2,5 ori nivelul pentru instituțiile publice. Precizăm că valoarea de 50 de lei este neimpozabilă. Ceea ce depășește 50 lei/zi se asimilează salariilor.